Unde ești, Adame?
Un documentar despre viața de zi cu zi a monahilor din Mănăstirea DOHIARIU (Sfântul Munte Athos).
Filmul scufundă spectatorul în viața unei mănăstiri de pe Sfântul Munte Athos. Viața monahală retrasă, plină de personaje autentice și „sfinți cotidieni”, se revarsă pe marele ecran înlăturând prioritățile noastre lumești. Spectatorul este copleșit de un mod de viață cu totul necunoscut, fără precedent, a unei obști monahale vii – în mijlocul secolului XXI.
Sinopsis.
Intriga filmului „Unde ești, Adame?” se desfășoară într-o veche vatră monahală – Dohiariu, așezată pe coasta de vest a muntelui Athos, o peninsulă din Marea Egee declarată Republică Monahală Autonomă și aflată în folosința exclusivă a monahismului ortodox răsăritean. Fenomenele naturii se împletesc armonios în succesiunea continuă a muncii și a rugăciunii, aliniindu-se într-o relație ritmică a omului cu natura, insinuând astfel raiul, după care tânjim cu toții din adâncul sufletului. Însă perla acestui splendid peisaj bizantin o constituie înșiși monahii, a căror căldură și autenticitate au fost înregistrate prin întredeschiderea cortinei, care tăinuiește viața monahală de zi cu zi, unde fiecare își are bucuriile, speranțele și slăbiciunile proprii. Invitând producătorii filmului în mediul său, monahii speră să trezească în fiecare spectator amintirea propriei învieri.
Protagonistul filmului este starețul mănăstirii – egumenul Grigorie, a cărui experiență duhovnicească acumulată, l-a încununat cu o cunoaștere profundă a sufletului omenesc și a râvnei acestuia către întoarcerea la starea specifică naturii omenești a lui Adam, dinainte de căderea în păcat.
Dohiariu.
Dohiariu – este o mănăstire ortodoxă greacă situată pe Sfântul Munte Athos, a X-a în ordinea ierarhică
a celor douăzeci de mănăstiri athonite. Mănăstirea a fost înființată în secolul al X-lea de către Cuviosul Eftimie Athonitul. Este așezată în partea sud-vestică a peninsulei, între vii și livezi, având una dintre cele mai elegante arhitecturi din Sfântul Munte. În mănăstire locuiesc aproximativ 50 de călugări.
Hramul mănăstirii – Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil.
Cel mai de preț odor al mănăstirii Dohiariu – este icoana Maicii Domnului „Grabnic-Ascultătoare” (numită „Gorgoepikoos”). Pentru a ajunge în trapeza mănăstirii, e necesar să treci printr-un culoar, pereții căruia sunt zugrăviți în frescă. La ușa de intrare în trapeză, pe peretele din dreapta, se găsește Icoana Făcătoare de Minuni a Născătoarei de Dumnezeu. Din timpurile străvechi, pentru ca monahul-bucătar să se încadreze în timp cu pregătirea mesei pentru călugării care se întorc de la dumnezeiasca Liturghie, era necesar să înceapă lucrul până la venirea zorilor. Pentru iluminare se foloseau lumânări, torțe și felinare, care afumau intensiv pereții. Bucătarul trecea adesea prin fața Sfintei Icoane, ținând în mână o făclie aprinsă, prin urmare chipul Născătoarei de Dumnezeu era plin de funingine, încât și astăzi arată de parcă ar fi ars de flăcări.
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a dorit să oprească acest lucru și i-a rostit monahului de trei ori:
Monahule, nu-mi afuma Chipul!
Călugărul a crezut că este o glumă și a ignorat cele întâmplate. După a treia amenințare, Născătoarea de Dumnezeu a adăugat:
Pentru această necuviință vei rămâne orb.
Când prezicerea s-a împlinit, monahul și-a venit în fire și pocaindu-se, s-a rugat îndelung, având și un scăunel al său în fața icoanei. Nu după mult timp, a auzit o voce cunoscută care i-a redat vederea, spunând următoarele:
Eu sunt Grabnic-Ascultătoare, iar rugăciunile voastre vor fi imediat auzite de Mine. După Dumnezeu, să vă adresați către Mine.
Această minune s-a răspândit foarte repede și din acele vremuri până acum, atât călugării cât și mirenii evlavioși aleargă, în orice nevoie sau necaz, către Maica Domnului Grabnic Ascultătoare.
Intriga filmului.
Starețul mănăstirii de pe muntele Athos, apropiindu-se de sfârșitul unei vieți îndelungate, reflectează asupra trudei, muncii – deopotrivă duhovnicească și trupească, și asupra durerii simțite în urma binecuvântatei disprețuiri, toate acestea fiind necesare pentru o viață pașnică în pământescul, iar mai târziu și în cerescul rai. Egumenul, împreună cu întreaga obște a mănăstirii ortodoxe Dohiariu de pe Muntele Sfânt, își asumă greutățile, munca istovitoare și suferințele vieții – în numele lui Hristos, urmărind idealul monahal. Atât viața, cât și muzica lor – reprezintă o emoționantă și profundă invocare, a omului și a naturii, către Dumnezeu. Astfel, spectatorul nu poate să rămână indiferent.
Ploaia, marea, pământul și copacii reprezintă pentru obștea monahală – o chemare către o profundă pace interioară, pe care, prin închinarea la Dumnezeu, o transformă într-o adâncă bucurie duhovnicească. Precum ridică ziduri din lespezi de piatră și își dobândesc hrana din ceea ce le oferă natura, la fel își zidesc și viața duhovnicească din ascultări, privegheri și munci fizice istovitoare.
Vedem că monahii sunt oameni puternici, capabili să ridice ziduri de sprijin pentru a diminua efectul distructiv al valurilor mării, transpirând, prin eforturi mari și multă rugăciune. Metaforic vorbind, marea – reprezintă lumea, iar zidul de sprijin – reprezintă republica sau civilizația monahală. Sunetul ciocanului care modelează fierul încins este succedat de ecoul bătăilor de toacă – prin cântul ei cheamând la rugăciune, după care – se revine la muncă!
Egumenul Grigorie cugetă la viața monahală, discutând cu regizorul în fața camerei de filmat. Sunt necesare eforturi imense și multă muncă, zice el, de altfel mănăstirea se va transforma „într-un morman de pietre”.
Starețul recunoaște că regretă și se căiește de multe lucruri pe care le-a săvârșit în viață, dar mai întâi de toate, de faptul că a devenit preot și egumen – care poartă răspundere pentru păcatele și căderile în păcat a celorlalți. El plânge zilnic în rugăciune pentru frați și mănăstire.
Părintele Grigorie vorbește mult despre sensul vieții monahale. Continuă lucrările la zidul de sprijin, pentru a proteja mănăstirea de răbufnirea mării. Ne imaginăm o adevărată oază, cucerită din mare, și admirăm truda imensă, depusă în fiecare colțișor de mănăstire. Slujba privegherii dezvăluie cerul înstelat în toată splendoarea sa. Sfințenia; rugăciunea îngenuncheată; pregătirile oficiate în rugăciune: Icoana Făcătoare de Minuni a mănăstirii, perla – cunoscută în întreaga lume a Ortodoxiei, adusă în biserica centrală. Este un eveniment extrem de rar.
În mănăstire se păstrează icoana Fecioarei Maria Grabnic-Ascultătoare, și totuși egumenul ne amintește – răspunsul la rugăciunile noastre îl vom primi în momentul optim, în clipa cea mai potrivită.
Se proclamă Învierea Domnului și totul se umple de har și lumină! Clopotele sună, contopindu-se în ecoul zâmbetelor triumfătoare!
Urcăm în vârful Muntelui Athos și intrăm într-o mică bisericuță înzăpezită. Ni se reamintește despre adevărul cuvintelor starețului. Un mod de viață monahal nu este posibil fără eforturi temeinice.
La sfârșitul filmului, mănăstirea face schimb de locuri cu spectatorul, adresându-i întrebarea: «Unde ești, Adame?»
Parohiile/Asociațiile Ortodoxe/Facultățile sau Seminariile de teologie din România care doresc să organizeze o vizionare a acestui film sunt rugate să ia legătura cu producătorul, Părintele Alexandru!
Protodeacon Aleksandr Plyska, producer
«Where are you, Adam?»
https://denpeirazei.com
YouTube
https://youtube.com/user/rafimia74
Facebook
https://www.facebook.com/oleksandr.plyska
Instagram
https://instagram.com/oleksandrplyska?igshid=2azkym8zuvz2
WhatsApp, Viber
+380992908691
plyska74@gmail.com
