Maria mea avea vreo 5 anișori. Dintr-o dată, sub unghiuțele ei perfecte, apăreau niște punctulețe albe care apoi se măreau iar la urmă unghiuțele se desprindeau și se rupeau. Groaznic. Am fugit la medici. Mai întâi în Hunedoara, apoi la cei mai buni medici din Cluj, profesori universitari.
Onicomicoză idiopatică atipică. Tratamente, peste tratamente. Analize, vizite la Cluj la anumite perioade, etc. Nici un rezultat. Mânuțele Mariei arătau groaznic. Ba chiar mai mult, punctulețele albe începuseră să apară și la unghiuțele de la picioare… Ajunserăm disperați. Eram din nou la control la Cluj. Profesorii medici au văzut că eram disperați. Și ei erau depășiți. Am ajuns până acolo că-mi arătau enciclopedii medicale ce cuprindeau forme atipice de onicomicoze. Forma Mariei nu figura…
Tratamentele erau cumva experimentale, ei depășiți. Am ieșit confuzi din cabinet neștiind ce să facem. Și… m-am hotărât pe moment:
– Nu mergem acasă. Mergem la Iași la Cuvioasa.
Exact așa am făcut. Ajunși la raclă, am povestit cu părintele de acolo ce era de serviciu și acesta a îngăduit ca Maria să se atingă cu mânuțele ei de moaștele Cuvioasei.
– Maică Paraschiva, cu mâinile tale vindecă unghiuțele mele… Apoi ne-am întors acasă.
Și… fără alte intervenții, unghiuțele Mariei s-au vindecat.
Nu e fabulație, e ceea ce am trăit noi.
Pr. Petru Marcel Suciu
13 octombrie 2019
