Poziția oficială a Sfântului Munte Athos în privința Sfântului și Marelui Sinod Panorodox

Intervenția Sfântului Munte Athos în privința Sfântului și Marelui Sinod

În urma îndelungatelor întâlniri din săptămâna Mironosițelor, Adunarea Extraordinară a Reprezentanților și Egumenilor a 20 de Mănăstiri din Sfântul Munte Athos a trimis Patriarhiei Ecumenice o amplă scrisoare referitoare la neliniștile și împotrivirile Părinților Aghioriți față de obiectivele Sinodului Panortodox.

S-a hotărât ca scrisoarea să se facă cunoscută în toate Bisericile Ortodoxe Autocefale.
În scrisoare este întărit faptul că termenul „Biserică” nu poate fi folosit pentru eterodocși. De asemenea, este exprimată împotrivirea Sfântului Munte față de oficierea actelor liturgice și rugăciunilor alături de eterodocși.

„Judecătorul ultim” în teme de credință este conștiința pleromei Bisericii, pe care o pot exprima și persoane individuale, menționează Părinții Aghioriți, iar nu numai Sinoadele, cum prevede textul Sinodului Panortodox. (Sfântul Marcu al Efesului a răsturnat el însuși hotărârile Sinodului de la Ferrara – Florența).

În scrisoare se mai menționează faptul că este necesară recunoașterea Sinoadelor Ecumenice în care Sfântul Fotie Cel Mare și Sfântul Grigorie Palama au răspuns tuturor neadevărurilor papalității (Filioque, primatul papal).

Părinții Aghioriți scriu că numai efectuarea unor schimbări serioase în textele Sinodului Panortodox ar putea să îi odihnească pe creștinii ortodocși. În caz contrar, Sinodul ar putea deveni pricina unei noi schisme.

În continuare sunt menționate câteva fragmente reprezentative ale scrisorii:

1. „(…) Sfântul și Marele Sinod (…) să evite termenul „Biserică” în cazul eterodocșilor, folosind în locul acestuia termenii „dogme și confesiuni creștine.”

2. „(…) Noțiunea de Unitate a Bisericii necesită, de asemenea, clarificare: (…) acestei unități aparțin numai membrii Bisericii Ortodoxe, ca Trup al lui Hristos (…). Numai despre aceștia se spune: „să fie una precum și noi una suntem ”, după tâlcuirea de Dumnezeu purtătorilor Părinți.”

3. „(…) Modul desfășurării și evoluția dialogurilor teologice nu odihnește pleroma Bisericii și Sfânta Chinotită, lucru exprimat uneori în diferite texte oficiale împotriva acordurilor teologice cu eterodocșii și proteste la adresa rugăciunilor comune și a altor acte liturgice (îmbrățișări liturgice etc.), fapt ce creează imaginea unei false uniri cu aceștia (…) Este necesar să se clarifice faptul că Biserica Ortodoxă în nici un chip nu va primi unitatea Bisericii ca o înțelegere (reglare) interconfesională sau ca participare la rugăciuni comune și alte practici liturgice.”

4. „(…) Este cu neputință să nu ne exprimăm profunda neliniște și bine întemeiatele noastre obiecții privitoare la participarea ortodocșilor la Consiliul Mondial al Bisericilor.”

5. „(…) Tradiția bisericească recunoaște ca ultim judecător în teme de credință, conștiința pleromei Bisericii, conștiință exprimată de persoane individuale, din ierarhia bisericii sau de poporul credincios și împlinită prin hotărâri sinodale.”

6. „(…) este necesar să se includă referința și la cele 7 Sinoade Ecumenice (…) precum și la celelalte sinoade care au avut ca temă diferențele dogmatice și bisericești cu eterodocșii (despre Filioque, harul creat, primatul papal etc.), referințe făcute cu o extremă claritate.

Traducere și adaptare de după Romfea.gr pentru Blogul Sfântul Munte Athos de Elena Dinu. Se va prelua cu precizarea sursei Blogul Sfântul Munte Athos