În luna lui ianuarie, în 21 de zile, pomenirea minunilor Icoanei Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei, numită Mângâietoarea, ce s’au făcut în Sfânta Mănăstire a Vatopedului din Sfântul Munte Athos, şi în toată lumea oamenilor, cu a ei milostivă purtare de grijă.
Stih:
Pricină a bucuriei, Mângâietoareo, eşti,
Ceea ce din valurile lumii neîncetat ne izbăveşti.
În vechime, în Sfânta Mănăstire a Vatopedului din Sfântul Munte Athos, la sfârşitul Utreniei, era obiceiul ca părinţii ce ieşeau din biserica cea mare să sărute icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, zugrăvită pre peretele din tinda acelei biserici, iar igumenul înmâna portarului cheile pentru a deschide porţile Mănăstirii, ce se închideau întotdeauna la căderea serii. În dimineaţa zilei de 21 ianuarie a anului 1320, când igumenul a dat cheile portarului, icoana Maicii Domnului din tinda mănăstirii s’a însufleţit şi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a strigat: «Nu deschideţi astăzi porţile Mănăstirii, ci urcaţi-vă pre ziduri şi alungaţi pre tâlharii cei de pre mare». Atunci – o, minune! – pruncul Iisus din braţele Născătoarei de Dumnezeu, mişcându-şi mâna, a închis gura Preasfintei sale Maici, zicându-i: «Nu, Maica mea, nu le spune. Lasă-i să fie pedepsiţi precum li se cuvine, căci şi-au lăsat datorinţele călugăreşti!» Atunci Preasfânta de Dumnezeu Născătoare, cu îndrăzneala cea de Maică înaintea Fiului său şi Dumnezeu, a apucat mâna lui Hristos, şi plecându-şi capul spre dreapta, spre a se feri de mâna lui, a strigat către igumen pentru a doua oară, zicând: «Nu deschideţi astăzi porţile Mănăstirii, ci urcaţi-vă pre ziduri şi alungaţi tâlharii cei de pre mare! Ci luaţi aminte şi vă pocăiţi, căci Fiul meu s’a mâniat pre voi!» Şi iarăşi a zis pentru a treia oară: «Nu deschideţi astăzi porţile Mănăstirii, ci urcaţi-vă pre ziduri şi alungaţi tâlharii cei de pre mare!»
Ascultând dar povaţa Maicii Domnului, călugării nu au mai deschis porţile mănăstirii, scăpând astfel de cumpliţii tâlhari cei de pre mare ce se furişaseră în timpul nopţii împrejurul zidurilor, voind să jefuiască sfânta mănăstire şi pre monahi să-i ducă în robie. Însă Icoana Maicii cu Pruncul a rămas schimbată la chip, aşa precum se vede până astăzi. Deci cu dreptate se poate zice că Icoana aceasta este nefăcută de mână, dobândindu-şi noua înfăţişare prin lucrarea harului Duhului Sfânt. Închinătorii carii o privesc nu se mai satură de blândeţea chipului Preacuratei, ce odihneşte şi mângâie sufletul omenesc, pentru care lucru s’a şi numit Paramithia sau Mângâietoarea; însă Sfântul Prunc a rămas cu chipul de aspru Judecătoriu. Deci monahii vatopedini, scoţând icoana de pre peretele unde era zugrăvită, au mutat-o cu mare cinste într’un preafrumos paraclis de lângă biserica cea mare, unde este cinstită până astăzi cu laude şi cu cântări în toate zilele.
Această minune arată şi întăreşte din nou credinţa Bisericii Dreptslăvitoare în îndrăzneala cea de Maică a Născătoarei de Dumnezeu, spre a soli pentru păcatele neamului omenesc către Fiul şi Dumnezeu ei, izbăvind, pre cei ce i se închină cu credinţă, de necazurile ce cu dreptate vin asupra noastră.
De această icoană este legată şi viaţa cuviosului Neofit, cel ce avea ascultarea de prosmonar sau paracliser al Paramithiei. Odată cuviosul a fost trimis de către Mănăstire să slujească o vreme la metocul din Ostrovul Evia. Căzând greu bolnav, a rugat-o pre Preasfânta să-l învrednicească să moară în mănăstirea sa de metanie. Îndată a auzit înlăuntrul său glasul Preasfintei zicându-i: «Neofite, mergi în Mănăstirea ta, şi după un an să te găteşti». Deci Cuviosul, mulţămind Maicii Domnului Mângâietoarea pentru îndelungarea vieţii sale, i-a spus ucenicului său să se pregătească pentru întoarcerea la mănăstire. Şi cu adevărat, după trecerea anului, într’o zi de Duminică, după ce s’a împărtăşit cu Preacuratele Taine, urcând scara spre paraclisul Paramithiei, a auzit din nou glasul Maicii Domnului: «Neofite, vremea ieşirii tale a sosit». Ducându-se dar cuviosul la chilia sa, a simţit puterile slăbindu-i, şi luându-şi iertăciune de la toată frăţia, şi-a dat duhul în braţele Născătoarei de Dumnezeu. Şi se face pomenirea Cuviosului Neofit întru această zi de 21 Ianuarie.
Pentru solirile preacuratei Maicii tale şi Mângâietoarei lumii, Hristoase Dumnezeule, miluieşte şi mântuieşte pre noi. Amin.
Via Cuvânt slăvitor